Desincronizare

Am nişte prieteni care se ştiu de vreo 6-7 ani şi se iubesc teribil de vreo 4. Încă nu stau împreună. Ea ar cam vrea, el se teme de părţile proaste şi zice să mai aştepte un pic. Unii ar declara categoric că n-o iubeşte. Eu ştiu că da, mult. Dar timpul lui curge altfel. Şi uite aşa tipa se simte penibil că nu se întâmplă, ca în filmele alea proaste romantice despre femei frustrate şi bărbaţi nehotărâţi şi imaturi. Ei, ce dracu, ce facem aici? Lăsăm filmele proaste să treacă dincolo de ecran? Ce să facă oamenii ăştia ca să împace şi capra şi varza şi să ne scape de confesiuni alternative? Data viitoare îi pun pe amândoi pe canapea, ca la şedinţele de terapie, şi mă rog să mă transform din pseudo-psihoterapeut în voyeuristă şefă.